motivaţie

 O campanie de identificare a soluţiilor care ar putea permite plata drepturilor câştigate de salariaţii bugetari  prin hotărâri judecătoreşti

INIŢIATORI:

·        Sindicatul Liber al Salariaţilor din Învăţământul Preuniversitar Constanţa

·        Liga Consilierilor Juridici din Judeţul Constanţa

·        Asociaţia Pro Democraţia Brăila

·        CENTRAS Constanţa

·        Asociaţia pentru Calitate şi Cooperare în Educaţie Constanţa

·        Centrul pentru Resurse Civice

·        Asociaţia Educatoarelor şi Institutorilor din Grădiniţele Constănţene

Mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (Curtea Constituţională a României)

DEFINIREA PROBLEMEI. REZUMAT
Hotărâri judecătoreşti irevocabile obţinute anterior anului 2008 vor fi executate abia după 8 ani, în 2016

Începând cu anul 2008 instanţele de judecată pronunţă sute de hotărâri judecătoreşti privind acordarea unor drepturi băneşti pentru salariaţii bugetari, în general şi, în special, pentru salariaţii din sistemul judiciar (magistraţi, personal auxiliar etc).

Din anul 2009, numărul hotărârilor judecătoreşti vizând acordarea de drepturi băneşti creşte, prin admiterea cererilor de chemare în judecată formulate de salariaţii din învăţământ care solicitau aplicarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008.

Spre finalul anul 2010, dar şi pe parcursul anului 2011, sunt pronunţate şi hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată constată netemeinicia reducerii cu 25% a drepturilor de natură salarială ale personalului din sistemul bugetar, stabilită prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.[1]

În primele 4 luni ale anului 2011, bugetarii câştigaseră în instanţă  drepturi salariale în valoare de 530 milioane lei. Până la finele anului 2010 drepturile salariale câştigate în instanţă de bugetari totalizau 7,4 miliarde lei, astfel că suma totală care trebuia plătită de la buget ajunsese la aproape 8 miliarde de lei, respectiv circa 1,5% din PIB– se arată într-un material Mediafax din data de 23 mai 2011, citând surse guvernamentale.

La sfârşitul anului 2011, statul datora numai personalului didactic din învăţământ peste 6 miliarde de lei noi, sumă reprezentând drepturi băneşti câştigate în instanţă. Potrivit Legii bugetului de stat[2], în anul 2012 ar urma ca numai 230 de milioane de lei noi să fie alocate executării hotărârilor judecătoreşti, ceea reprezintă doar 5% din sumele datorate; dar şi acest procent va fi acordat eşalonat, în tranşe trimestriale egale.

În luna octombrie 2011, Camera Deputaţilor – cameră decizională - adoptă o lege care reeşaloneză până în anul 2016 plata drepturilor băneşti obţinute de salariaţii bugetari prin hotărâri judecătoreşti (legea modifică Ordonanţa de Urgenţă nr. 71/2009).

Prin declararea constituţionalităţii acestei legi, se ajunge la situaţia nedorită în care titluri executorii obţinute anterior anului 2008 să fie executate abia după opt ani, ceea ce, afirmă specialiştii, depăşeşte cu mult exigenţele de rezonabilitate pe care le reclamă garanţiile instituite prin Constituţia României dar, mai ales, prin art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Primul protocol adiţional.

Mai mult decât atât, unii specialişti în drept şi fiscalitate susţin că,  în final, această reeşalonare va reprezenta o sarcină împovărătoare atât pentru beneficiarii hotărârilor judecătoreşti, cât şi pentru debitor, statul român, care va trebui să achite sumele actualizate cu rata inflaţiei. Însuşi Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, arăta într-o scrisoare adresată deputaţilor, în octombrie 2011, că o asemenea eşalonare va reprezenta o sarcină împovărătoare atât pentru creditor, cât şi pentru debitorul care va trebui să achite sumele actualizate cu rata inflaţiei.[3]

Potrivit unei analize a Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, dacă la cele 6 miliarde de lei se adăugă şi rata inflaţiei, numai pentru personalul didactic suma se ridică la aproximativ 7 miliarde de lei. [4]

Concret, Legea de aprobare (cu modificări) a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, stabileşte că termenul de plată a drepturilor câştigate în justiţie de bugetari va fi extins până în 2016 şi că se vor modifica şi procentele de returnare a banilor: în anul 2012 - 5% din valoarea titlului executoriu, în anul 2013 - 10% din valoarea titlului executoriu, în anul 2014 - 25% din valoarea titlului executoriu, în anul 2015 - 25% din valoarea titlului executoriu, în 2016 - 35% din valoarea titlului executoriu.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 a fost adoptată iniţial pentru a contracara executarea hotărârilor judecătoerşti care vizau plata unor drepturi băneşti ale magistraţilor şi a altor categorii de salariaţi bugetari.
Proiectul de lege privind eşalonarea plăţilor până în 2016 este aspru criticat de Procurorul General, reprezentanţii puterii judecătoreşti, societatea civilă şi numeroşi specialişti în drept

 Anterior adoptării legii, atât Procurorul General al României, cât şi reprezentanţii puterii judecătoreşti au atras atenţia cu privire la încălcarea principiilor statului de drept, în situaţia în care legislativul va aproba o asemenea reglementare.

Astfel, Procurorul General al României, Codruţa Kovesi, a declarat că succesiunea de acte normative care au amânat acordarea drepturilor salariale câştigate în instanţă cu titlu executoriu au avut ca efect eşalonarea repetată a plăţii sumelor prevăzute în titlurile executorii şi perpetuarea acestor soluţii ridică semne de întrebare asupra respectării de către stat a garanţiilor dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate. Prin adoptarea legii şi reeşalonarea plăţilor până în anul 2016 se ajunge la situaţia nedorită în care titluri executorii obţinute anterior anului 2008 să fie executate abia după opt ani, ceea ce depăşeşte cu mult exigenţele de rezonabilitate pe care le reclamă garanţiile instituite prin art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Primul protocol adiţional şi, în final, va reprezenta o sarcină împovărătoare atât pentru creditor, cât şi pentru debitorul care va trebui să achite sumele actualizate cu rata inflaţiei.

La rândul său, Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Horaţius Dumbravă  a declarat că adoptarea unor acte normative succesive prin care este eşalonată plata drepturilor salariale acordate personalului din sistemul bugetar, prin hotărâri judecătoreşti ce constituie titluri executorii, constituie o încălcare a dreptului de acces la justiţie al titularilor acestor titluri executorii.

De asemenea, reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii mai susţine că statul nu poate fi scutit de obligaţia sa de a garanta fiecărei persoane dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii într-un interval rezonabil. (...) autorităţile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unor hotărâri judecătoreşti. Prin aplicarea actului normativ în discuţie, s-ar ajunge în situaţia în care executarea unei hotărâri judecătoreşti din 2008 ar urma să se finalizeze abia în 2016,  or, într-o astfel de situaţie, este evident că cerinţa executării hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii într-un interval rezonabil este încălcată flagrant. Dumbravă arată că se impune respingerea O.U.G. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Legea privind eşalonarea plăţilor până în 2016 este declarată constituţională, dar stârneşte în continuare tensiuni şi controverse în spaţiul public

După adoptarea legii, grupurile parlamentare ale P.S.D. şi P.N.L. au sesizat Curtea Constituţională, considerând că Legea de aprobare a O.U.G. nr. 71/2009 contravine prevederilor   Constituţiei.

 În data de 28 noiembrie 2011 Curtea Constituţională respinge sesizarea opoziţiei parlamentare, considerând că amânarea până în 2016 a plăţii drepturilor salariale câştigate de bugetari prin hotărâri judecătoreşti este  în concordanţă cu Constituţia.[5]  

Deşi declarată constituţională, legea privind eşalonarea plăţilor până în 2016 stârneşte în continuare controverse. Numeroase voci din spaţiul public afirmă că instanţa de contencios constituţional nu a ţinut cont de normele europene în materia executării hotărârilor judecătoreşti.

Afirmaţiile par a fi îndreptăţite cu atât mai mult cu cât însăşi Curtea Constituţională stabilise într-o decizie din 2010[6] că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, numai dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate.[7]

În aceste condiţii, persoanele afectate, societatea civilă, decidenţii politici, dar şi reprezentanţii celor trei puteri în stat ar trebui să încerce să răspundă câtorva întrebări:

• Decizia Curţii Constituţionale are în vedere exigenţele de rezonabilitate pe care le reclamă garanţiile instituite prin art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 1 din Primul protocol adiţional?

• În situaţia în care, în 2011, Curtea Constituţională apreciază că eşalonarea plăţilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti se poate face pe o perioadă de 8 ani, deci până în anul 2016, se poate aprecia că acest termen de executare este unul rezonabil?

• În ce măsură eşalonarea pe o perioadă de 8 ani a unor plăţi stabilite prin hotărâri judecătoreşti  mai permite ca România  să-şi păstreze statutul de stat de drept?

• Ce autoritate şi  ce mecanism constituţional  mai pot garanta că acest termen de 8 ani nu va fi prelungit ulterior ?
  

EVOLUŢIA SITUAŢIEI. CONTEXTUL ECONOMIC, SOCIAL, POLITIC ŞI JURIDIC

Parlamentul României adoptă legea privind majorarea salariilor personalului didactic. Legea este declarată constituţională. Preşedintele României promulgă legea

La 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat O.G. nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/01.02.2008.

O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008[8]. Principala modificare adusă de Legea nr. 221/2008 consta în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic şi didactic auxiliar la 400,00 lei, ceea ce reprezenta o majorare salarială medie de aproximativ 34%.

Legea nr. 221/2008 a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului. Prin Decizia nr. 1093/15.10.2008,[9] Curtea Constituţională  a constatat că această lege este constituţională, reţinând, în esenţă, următoarele:

Aceste creşteri salariale suplimentare faţă de cele aprobate prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008 reprezintă o măsură de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ, legiuitorul fiind competent să stabilească condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, deoarece potrivit art. 61 alin.(1) din Constituţie Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării.[10]


Guvernul adoptă o ordonanţă de urgenţă, care amână aplicarea majorărilor salariale. Ordonanţă de urgenţă este declarată neconstituţională

Deşi Legea nr. 221/2008 a fost declarată constituţională, ulterior promulgării, Guvernul a emis Ordonanţa de Urgenţă nr. 136/2008, care stipula că majorarea salarială urmează a se aplica începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2009, în condiţiile prevăzute de legea unitară de salarizare a personalului din sectorul bugetar şi ţinând seama de gradul de îndeplinire a criteriilor de performanţă, de creşterea competitivităţii şi calităţii actului de învăţământ.

Această ordonanţă de urgenţă a fost declarată neconstituţională de către Curtea Constituţională, în urma sesizării Avocatului Poporului. Astfel, prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008, Curtea Constituţională a reţinut că  art. 1 alin. (4) din Constituţie a instituit principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce presupune, pe de o parte, că niciuna dintre cele trei puteri nu poate interveni în activitatea celorlalte puteri, iar pe de altă parte, presupune controlul prevăzut de lege asupra actelor emise de fiecare putere în parte (…) Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Or, adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă nr. 136/2008 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit, ci, dimpotrivă, de contracararea unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învăţământ adoptată de Parlament (…) Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.[11]


Guvernul emite alte ordonanţe de urgenţă care amână sau modifică majorarea salarială. Prin decizii succesive, Curtea Constituţională constată neconstituţionalitatea tuturor ordonanţelor de urgenţă care modifică legea privind majorarea salariilor.

Imediat după declararea ca neconstituţională a primei ordonanţe de urgenţă, Guvernul României stăruie în încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Astfel, în data de 11.11.2008, Guvernul emite O.U.G. nr. 151/2008.

Sesizată în legătură cu neconstituţionalitatea art. I pct. 2 şi 3 din această nouă ordonanţă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, dar şi prin Decizia nr. 984 din 30 iunie 2009 declară aceste texte de lege ca fiind neconstituţionale.

Curtea Constituţională, prin decizia nr. 989/30.06.2009, a constatat încă o dată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 151/2008, concomitent cu constatarea neconstituţionalităţii art. 2 şi 3 din O.U.G.  nr. 1/2009.

 Instanţele de judecată pronunţă tot mai multe hotărâri judecătoreşti favorabile salariaţilor din sistemul bugetar

Imediat după declararea neconstituţionalităţii primei ordonanţe de urgenţă instanţele de judecată admit cererile de chemare în judecată formulate de sindicatele din învăţământ, stabilind că majorările salariale prevăzute de Legea nr. 221/2008 trebuie aplicate.

Spre finalul anul 2010, dar şi pe parcursul anului 2011, sunt pronunţate tot mai multe hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată constată netemeinicia reducerii cu 25% a drepturilor de natură salarială ale personalului din sistemul bugetar, stabilită prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

• Legea privind eşalonarea plăţilor până în 2016 este declarată constituţională, dar stârneşte în continuare tensiuni şi controverse în spaţiul public

Deşi este vehement criticată de Procurorul General al României, Consiliul Superior al Magistraturii, opoziţia parlamentară şi societatea civilă, legea privind eşalonarea plăţilor până în 2016 este adoptată şi, ulterior, declarată constituţională.

 SOLUŢII / MODALITĂŢI DE PLATĂ  PE CARE LE PROPUNEM

În acest context, se impune identificarea unor soluţii care ar putea permite plata drepturilor câştigate de salariaţii bugetari  prin hotărâri judecătoreşti, soluţii care să satisfacă interesele şi nevoile tuturor părţilor implicate.

1. Plata integrală, fără eşalonare (abrogarea OUG 71/2009 şi a legii care eşalonează plăţile până în 2016);

2. Plata în, cel mult, trei tranşe;

3. Compensarea sumelor datorate prin scutirea de impozitul pe venit (scutirea de impozitul pe venit/alte taxe şi contribuţii până la concurenţa sumelor datorate)

4. Compensarea sumelor datorate prin acordarea unor bonuri de tezaur pentru beneficiarii hotărârilor judecatoreşti.

Plata integrală, fără eşalonare

Este soluția ideală pentru părțile afectate. Având în vedere întârzierile deja acumulate în executarea hotărârilor judecătorești din anii anteriori, impactul asupra bugetului public este major și poate constitui o piedică reală, deși o decizie în acest sens ar însemna, practic, reinstituirea oridinei de drept.

Plata în, cel mult, trei tranşe

Este o soluție de compromis, care ar putea satisface, într-o oarecare măsura, exigențele de rezonabilitate privind punerea în executarea a unei hotărâri judecătorești. Poate constitui o alternativă, daca există voința politică de a identifica și renunța la finanțarea acelor obiective a căror utilitate și/sau productivitate este îndoielnică (săli de sport, stadioane, patinoare, etc).

Compensarea sumelor datorate prin scutirea de impozitul pe venit  

Are dezavantajul că privează bugetul se stat de niște incasari deja bugetate. Ar putea fi luata in calcul, începand cu bugetul pe anul 2013. 

Compensarea sumelor datorate prin acordarea unor bonuri de tezaur pentru beneficiarii hotararilor judecatoresti.

Emiterea unor înscrisuri denominalizate, tranzacționabile, cu scadențe eșalonate într-o perioadă rezonabilă ar putea avea urmîtoarele avantaje:

-          pentru deținător - posibilitatea de a le vinde, obținând imediat o sumă de bani pe care o consideră satisfacatoare sau posibilitatea de a le păstra pâna la scadență, cand va obține suma integrala.

-          pentru cumpărător - o investiție financiară mai mult sau mai puțin eficientă, în funcție de abilitatea de negociere

-          pentru stat - posibilitatea de a transfera în domeniul privat sarcina plății hotărârilor judecătorești pâna în anul (actualmente 2016) în care le are prevăzute în buget.

---

[1] Publicată  în Monitorul Oficial cu numărul 441 din data de 30 iunie 2010

[2] Potrivit art. 43 din Legea nr. 293/2011, în anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eşalonat în tranşe trimestriale egale.

[3] Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Procurorul general Laura Codruţa Kovesi, a transmis, în prealabil, Camerei Deputaţilor, o scrisoare în care îi cerea să respingă legea care aproba reeşalonarea plăţilor până în 2016 (sursa: Ziarul Financiar - 12.10.2011 - Bugetarii îşi recuperează salariile abia în 2016. Procurorul general acuză încălcarea practicii CEDO).

[4] Potrivit analizei F.S.L.I. cu privire la salariile pe care le va primi personalul didactic în anul 2012, în raport cu ceea ce ar fi trebui să primească,  dacă s-ar fi respectat legislaţia, hotărârile judecătoreşti şi dacă nu ar fi intervenit reducerea cu 25%, rezultă o pierdere lunară medie de până la 850 de lei. De exemplu, un profesor, grad didactic I, cu 40 ani vechime câştiga net în noiembrie 2011 - 1.650 de lei;  în ianuarie 2012 va primi aceeaşi sumă. În ianuarie 2012, fără tăierea cu 25%, ar fi trebuit să primească 1.900 de lei, iar dacă se aplica şi Legea 221/2008 salariul său ar fi ajuns la valoarea netă de 2.500 de lei, pierderea lunară fiind de 850 de lei. Un profesor, gradul didactic I, cu 10-14 ani vechime are în noiembrie - 1.120 de lei, acelaşi salariu îl va primi şi în ianuarie 2012. Salarii care ar fi trebuit să se acorde ar fi fost pentru ianuarie 2012, fără tăierea cu 25%, de 1.300 de lei, iar dacă se aplică L 221/2008 ar fi trebuit să aibă 1.504 de lei, pierderea lunară fiind de 384 de lei.

Şi un profesor debutant pierde în fiecare lună la salariu, acesta primeşte în noiembrie, la fel va primi şi în ianuarie, 680 de lei, dar dacă nu se diminuau salariile bugetarilor cu 25% ar fi primit în ianuarie 2012 - 790 de lei, iar dacă se aplica şi Legea 221/2008, ar fi trebuit să primească 1.060 de lei, pierderea lunară fiind de 380 de lei.

[5] Decizi Curţii Constituţionale nr. 1533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 905 din data de 20 decembrie 2011

[6] Decizia Curţii Constituţionale nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial cu numărul 224 din data de 9 aprilie 2010.  

[7] Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţională a mai subliniat că proporţionalitatea măsurii de eşalonare este un concept cu conotaţii variabile, jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului fiind evolutivă. Tendinţa acesteia este de limitare a marjei de apreciere a statului, fără însă ca prin aceasta să îi nege dreptul de a-şi acorda un termen rezonabil în care să identifice mecanismele de plată şi sursele de finanţare necesare.

[8] Publicată în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 730/28.10.2008.

[9] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711/20.10.2008

[10] Cu referire la obligativitatea stabilirii sursei de finanţare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, prevăzută de art. 138 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că acesta constituie un aspect distinct faţă de cel al lipsei fondurilor pentru susţinerea finanţării din punct de vedere bugetar. (…). Mai mult, dacă s-ar reţine că lipsa precizării exprese a sursei de finanţare presupune, implicit, inexistenţa sursei de finanţare, aceasta ar echivala cu o prezumţie fără suport constituţional, ceea ce este inadmisibil. În jurisprudenţa sa (…), Curtea a statuat că finanţarea cheltuielilor bugetare se face din surse financiare alocate în buget, iar majorarea unor cheltuieli se finanţează fie prin suplimentarea alocaţiilor bugetare din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, fie prin rectificare bugetară, pentru anul bugetar în curs, iar pentru anul următor se înscriu în buget anual.  

[11] În continuare, Curtea constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 136/2008 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afectează drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivelul de trai decent, aşa cum sunt consfinţite în prevederile constituţionale ale art. 41 şi art. 47 alin. (1). Prin conţinutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ şi dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţă, care să asigure un trai civilizat şi decent cetăţenilor.

Întrucât ordonanţa de urgenţă dedusă controlului nu satisface exigenţele constituţionale ale art. 61 alin. (1) şi art. 115 alin. (6), Curtea constată că aceasta este viciată de neconstituţionalitate.

Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine că nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".